Acest site folosește cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Mai multe informatii aici
OK

Turism dentar Baia Mare

Clinica stomatologica Baia Mare - iDentify vă oferă zile de relaxare și liniște pe toată durata șederii în Baia Mare, odată ce alegeți clinica noastră pentru rezolvarea afecțiunilor dentare!

 

Iată 7 locuri încărcate de emoție, frumusețe și originalitate atât din Baia Mare, cât și din împrejurimi pe care le puteți vizita.

 

  • Muzeul Satului din Baia Mare
  • Muzeul de mineralogie
  • Turnul lui Ștefan cel Mare
  • Lacul Mogoșa
  • Cimitirul Vesel din Săpânța
  • Mănăstirea Bârsana
  • Memorialul durerii, închisoarea Sighet

turism dentar baia mare

Turism dentar Baia Mare:

Muzeul Satului din Baia Mare

Muzeul Satului din Baia Mare prezintă patru zone etnografice din nordul României, cunoscute de-a lungul timpului ca ţări: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului.

 

Fiecare dintre acestea are un specific aparte bine subliniat de către unităţile de arhitectură pe care le prezintă. În cadrul muzeului s-a încercat şi prezentarea tipurilor de gospodării în funcţie de ocupaţia principală a locuitorilor din zona de provenienţă a gospodăriei.

 

Muzeul Satului este secția în aer liber a Muzeului de Etnografie și Artă Populară Maramureş.

Turism dentar Baia Mare:

Muzeul de mineralogie

Muzeul găzduiește o expoziție desfășurată pe 900 mp, în care sunt expuse peste 1.000 de eșantioane minerale, roci și fosile. În depozitele instituției se află alte 15.000 de piese.

 

Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este cel mai mare muzeu regional din Europa, multe dintre exponate fiind considerate unicate mondiale și valori de patrimoniu.

 

Denumirea neoficială, culturală prin excelență și unanim uzitată este Muzeul florilor de mină.

La parter, expoziția de bază prezintă alcătuirea geologică a Nord-Vestului României, sistematica mineralelor hidrotermale și zăcămintele de metale neferoase de pe rama sudică a munților Oaș-Gutâi, precum și din Țibleș și zona Borșa-Vișeu.

 

La etaj, spațiul expozițional cuprinde piesele cele mai impresionante, pline de poezie și culoare, învăluite într-o muzică de ambianță ce creează un sincretism imagine-melos propice desfășurării unor acțiuni culturale de înaltă ținută - aici se desfășoară anual manifestarea de decernare a premiilor „Cărțile Anului”, organizată de filiala județeană a Uniunii Scriitorilor din România.

Turism dentar Baia Mare:

Turnul lui Ștefan cel Mare

Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul "Sfântul Rege Ștefan" din Baia Mare. 

 

Construit din piatră masivă, turnul a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.

 

În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și este înzestrat cu clopote. Nouă ani mai târziu se montează un ceas cu lună. Afectate în repetate rânduri de trăsnete și incendii, cele două clădiri suferă mai multe reparații capitale, însă în 1763 se reface numai turnul. 

 

Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraș (vezi Monografia Băii Mari, 1972).

 

Vechiul orologiu mecanic (din secolul al XVII-lea) a fost înlocuit cu un mecanism electronic.

O mai nouă acțiune de reabilitare și consolidare a zidurilor a fost demarată la sfârșitul anului 2007, cheltuielile fiind suportate de Ministerul Culturii.

 

Atât exponenții Școlii băimărene de pictură, cât și alți artiști plastici de renume au fost fascinați de silueta bătrânului turn cu orologiu și pridvor țărănesc la mansardă, motiv pentru care a fost imortalizat, din diferite unghiuri, în memorabile opere de artă.

Turism dentar Baia Mare

Lacul Mogoșa

Este un lac artificial aflat la poalele Vârfului Mogoșa, la altitudinea de 730 m

 

Lacul situat în peisaj mirific a devenit locul preferat al excursioniștilor, vara se scaldă în lac, iar iarna, datorită apropierii pârtiei de schi ce pornește de sub vârful muntelui Negru, a devenit paradisul schiorilor. În jurul lacul se poate și campa.

 

Pe lac există hidrobiciclete, bărci, se poate pescui și scălda. Ajung aici și foarte mulți bicicliști.

 

Telescaunul funcționează și vara. La lac se poate ajunge din Baia Mare pornind din cartierul Grivița, și trecând pe lângă uzinele de apă, sau pe malul pârâului Vicleanului Mare, în sus.

Turism dentar Baia Mare

Cimitirul Vesel din Săpânța

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate.

 

Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

 

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist.

 

Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

 

Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.

Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.

 

Turism dentar Baia Mare

Mănăstirea Bârsana

Biserica este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit „Părul Călugărului” de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior.

 

Biserica a fost mutată de două ori. Prima dată în anul 1739, pe Valea Izei, iar a doua oară în anul 1795, în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu.

 

Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost executate pe lemn. 

 

Biserica este construită din bârne asamblate în sistem „blockbau” (tehnica construcțiilor din bârne orizontale) și are plan dreptunghiular.

 

Pictura murală are un program iconografic dominat, în naos, de scene din Geneză, iar în pronaos de Judecata de Apoi, ca și de discursul moralizator pus în evidență de paralelismul dintre scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus.

 

Zugravul Toader Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției post-bizantine.

 

În cadrul creației sale pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ.

Turism dentar Baia Mare

Memorialul durerii, închisoarea Sighet

Închisoarea Sighet a fost o închisoare din orașul Sighetu Marmației, județul Maramureș, una dintre cele mai notorii închisori politice din România.

 

Imediat după instaurarea regimului comunist în România au fost încarcerate la Sighet elitele intelectuale, politice și religioase care prezentau un pericol pentru autoritățile comuniste.

Închisoarea din Sighetu Marmației (numită și "Închisoarea Sighet") a fost construită în 1897.

 

După 1945, românii deportați sau prizonieri de război în Uniunea Sovietică, la repatriere, treceau prin Sighet. În 1948, după ce regimul comunist s-a consolidat, Sighetul a devenit o închisoare pentru oponenții regimului.

 

În noaptea de 5/6 mai 1950, peste o sută de foști demnitari din întreaga țară au fost aduși la penitenciarul din Sighet. Printre aceștia se găseau miniștri, politicieni, academicieni, economiști, ofițeri, istorici și jurnaliști. Unii dintre ei au fost condamnați la pedepse grele iar alții au fost închiși fără nici un fel de proces (pedeapsă "adminstrativă"). Majoritatea dintre ei aveau peste 60 de ani. Multe figuri importante ale României interbelice au murit aici în arest, inclusiv liderul Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu.

 

În închisoarea de la Sighet, care avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar și pentru cei morți, în intervalul 1950-1955 nu s-au întocmit acte de deces, iar familiile celor morți nu au fost înștiințate. Actele de moarte ale celor decedați la Sighet au fost întocmite, cu trei excepții, abia în anul 1957.

 

Închisoarea a fost dezafectată și transformată în muzeu. În prezent ea adăpostește muzeul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fiind declarată monument istoric

 

Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la "neagra" și "șura", celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare.

 

 

Fundația Academia Civică a preluat ruina fostei închisori în 1994, în vederea transformării ei în Memorial.

Lucrările de reabilitare ale clădirii au durat până în anul 2000. Pentru că edificiul, vechi de un secol, era ruinat și plin de igrasie, a fost nevoie de refacerea fundațiilor, izolațiilor, acoperișului, iar pereții interiori, care oricum fuseseră revopsiți și nu mai aminteau perioada anilor 50, au fost varuiți în alb.

 

Fiecare celulă a devenit o sală de muzeu, în care, urmând acum o ordine cronologică, au fost amplasate obiecte, fotografii, documente, creându-se ambianța și documentația unei săli de muzeu.

 

Într-una din curțile interioare ale fostei închisori, în urma unui concurs de proiecte la care au participat 50 de arhitecți și artiști, a fost construit în 1997 un Spațiu de Reculegere și Rugăciune, după proiectul arhitectului Radu Mihăilescu, care îmbină stilul antic cu o viziune modernă. Pe pereții rampei de coborâre în spațiul subpamântean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din România.

 

Operația de strângere a numelor morților a necesitat zece ani de muncă în cadrul Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, iar cifra este departe de a acoperi adevărata amploare a represiunii.

 

În anul 1993, Ana Blandiana a prezentat Consiliului Europei (CE) un proiect prin care se solicita ca pe locul închisorii să fie creat Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței, ceea ce s-a și întâmplat în 1994, cand CE l-a luat sub egida sa.

 

Memorialul a fost declarat „ansamblu de interes național”, printr-o lege specială din 12 iunie 1997. În octombrie 1998, Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de CE printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.